năditúră, năditúri, s.f. (reg.) înnăditură. Vezi definitia »

MLÁJĂ, mlăji, s. f. 1. Arbust cu ramurile flexibile, cenușii sau verzi, cu frunzele lanceolate, puțin ondulate și acoperite cu peri mătăsoși, care crește mai ales pe malurile și pe prundișurile râurilor (Salix viminalis). ♦ Răchită. 2. Ramură tânără de mlajă (1) sau, p. gener. de salcie, de tei etc., tăiată din plantă și întrebuințată la împletitul coșurilor, al leselor etc. sau la legatul viței de vie. – Refăcut din mladă. Vezi definitia »

NOÉMĂ s.f. 1. (În filozofia fenomenologică a lui Husserl) Termen care desemnează obiectul gândirii, conținutul ideii, datul intuiției, conținutul unei propoziții. 2. (Lingv.) Semnificatul unui glosem. [Pron. no-e-. / cf. fr. noème, gr. noema – gând, percepție < noein – a gândi]. Vezi definitia »

PORTĂREÁSĂ, portărese, s. f. Femeie care are sarcina de a păzi intrarea unei instituții, a unei case etc. ♦ Soția portarului (1). – Portar + suf. -easă. Vezi definitia »

SURDOBAROCÁMERĂ s. f. barocameră cu izolație fonică perfectă. (< surdo- + barocameră) Vezi definitia »