ENTÓRSĂ, entorse, s. f. Leziune traumatică a unei articulații provocată de executarea bruscă a unei mișcări dincolo de limitele fiziologice, fără a fi urmată de o deplasare permanentă a oaselor sau a ligamentelor. – Din fr. entorse. Vezi definitia »

SÍLHĂ s. f. v. sihlă. Vezi definitia »

HAȘMĂ s.f. Plantă erbacee comestibilă, cu frunze cilindrice, asemănătoare cu ceapa, dar cu bulbul constituit din mai mulți căței asemănători cu niște cepe mici deformate, cu gust și miros de usturoi. Este specifică bucătăriei franceze, fiind numită și ceapă-franțuzească sau eșalot; fr. echalote; germ. Schalotte, engl. shallot (Allium ascalonicum) Vezi definitia »

PASTRÁMĂ, păstrămuri, s. f. Carne (de oaie, de capră, de porc, de gâscă etc.) sărată, afumată, uscată și (puternic) condimentată, care servește ca aliment. ◊ Expr. (Fam.) A ține (pe cineva) la pastramă = a ține (pe cineva) închis un timp îndelungat. A face (pe cineva) pastramă = a bate foarte tare (pe cineva). A se face pastramă = a slăbi foarte tare. A pune la pastramă = a ucide; a distruge. ♦ (La pl.) Diferite sortimente din carnea definită mai sus. [Var.: (înv. și reg.) păstrámă s. f.] – Din ngr. pastramás, tc. pastırma. Vezi definitia »

RUBÁRBĂ, rubarbe, s. f. (Bot.) Revent. – Din fr. rhubarbe. Vezi definitia »