MIRÁRE, mirări, s. f. Faptul de a (se) mira. 1. Nedumerire; surprindere. ◊ Loc. adj. și adv. De mirare = surprinzător, uimitor. ◊ Expr. N-ar fi de mirare să... = e posibil să..., ne putem aștepta să... (Pop.) A-i fi cuiva de(-a) mirare(a) = a fi nedumerit, surprins, a se mira. 2. (Înv.) Admirație. ◊ Loc. adj. (Vrednic) de mirare = care merită admirație; minunat, admirabil. – V. mira¹. Vezi definitia »

[formatare! – tavi] godéu s. n. 1. CupĂ? de elevator. 2. PiesĂ? din material izolant utilizatĂ? pentru realizarea de legĂ?turi electrice. 3. Fald, cutĂ? la o rochie, la o draperie etc. 4. UrmĂ? pe care o lasĂ? presiunea degetului pe un tegument cutanat sau mucos infiltrat de un edem. -Din fr. godet Vezi definitia »

OXIDÁRE, oxidări, s. f. Acțiunea de a (se) oxida și rezultatul ei; oxidație. – V. oxida. Vezi definitia »

NEGATIVÁRE s.f. Acțiunea de a negativa și rezultatul ei. [< negativa]. Vezi definitia »

zdruncináre s. f., g.-d. art. zdruncinắrii; pl. zdruncinắri Vezi definitia »