Definita cuvantului esențial
ESENȚIÁL, -Ă, esențiali, -e, adj. Care constituie partea cea mai importantă a unei probleme sau a unui lucru; care ține de esență (1), privitor la esență; de prim ordin, fundamental, principal. [Pr.: -ți-al] – Din fr. essentiel, lat. essentialis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu esențial
mareșál (mareșáli), s. m. – Cel mai înalt grad în armată, în unele țări. Fr. maréchal. – Der. mareșalat. Vezi definitia »
EXCEPȚIONÁL, -Ă, excepționali, -e, adj. 1. Care face, care constituie o excepție, care iese din comun; deosebit. 2. Foarte bun, excelent, extraordinar, remarcabil, grozav (3). ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, extraordinar. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. exceptionnel. Vezi definitia »
EFIGIÁL, -Ă adj. care aparține unei efigii. (< fr. effigial) Vezi definitia »
COMUNÁL, -Ă, comunali, -e, adj. Al comunei, privitor la comună. – Din fr. communal, lat. communalis. Vezi definitia »
INTERSTIȚIÁL, -Ă adj. Referitor la, de (la) interstițiu, care provine dintr-un interstițiu. ◊ Țesut interstițial = țesut conjunctiv care se află între elementele în funcțiune ale unui organ, formând masa lui principală. ♦ (Despre răni etc.) Localizat în țesutul conjunctiv sau în vasele de sânge ale unui organ. [Pron. -ți-al. / cf. fr. interstitiel]. Vezi definitia »