CURTÍNĂ, curtine, s. f. Porțiune de zid care unește flancurile a două bastioane. ♦ Fiecare dintre părțile pavilionului care înconjură un blazon regal. – Din fr. courtine. Vezi definitia »

LAVALIÉRĂ s. f. 1. cravată înnodată ca o fundă, cu capetele lăsate în jos. 2. microfon de formă alungită care se atașează la rever sau într-un buzunar de la piept celor care participă la emisiuni organizate de televiziune. (< fr. lavallière) Vezi definitia »

PSIHOGENÉZĂ s.f. Parte a psihologiei care studiază nașterea și dezvoltarea vieții psihice a omului. [< fr. psychogenèse, cf. gr. psyche – suflet, genesis – generație]. Vezi definitia »

HEMATOPORFIRÍNĂ s.f. (Biol.) Substanță de culoare roșie-închisă, rezultată din degradarea hemoglobinei. [< fr. hématoporphyrine]. Vezi definitia »

STRATISFÉRĂ s.f. (Geol.) Pătură de roci sedimentare de la suprafața litosferei. [Et. incertă]. Vezi definitia »