COBÁI s.m. Mamifer rozător foarte prolific, folosit mai ales în experiențele de biologie. ♦ (Fig.) Obiect al unei experiențe, ființă supusă unei experimentări. [< fr. cobaye, cf. sud-americ. cobayo]. Vezi definitia »

VAI interj. Cuvânt care exteriorizează sentimente (intense) de: a) durere, suferință, deprimare, deznădejde; b) compătimire, milă, regret, necaz, ciudă; c) bucurie, plăcere, admirație, entuziasm; d) nerăbdare; e) surpriză. ♦ Loc. adj. și adv. (Substantivizat) Ca vai de lume = (care se află) într-o stare foarte rea, în ultimul grad; (care este) foarte rău, foarte prost. ♦ (Substantivat, n.) Tânguire, plânset, strigăt jalnic; p. ext. suferință, durere. ♦ Expr. A fi vai (și amar) de = a fi rău de cineva, a se afla într-o situație grea, jalnică. Cu chiu, cu vai sau cu chiu și vai = cu mare greutate, după multă osteneală; abia-abia. – Cf. lat. vae. Vezi definitia »

șúntai-múntai adv. (reg.) 1. ori una, ori alta. 2. taman pe taman; tocmai pe tocmai. Vezi definitia »

cușcái, cușcáie, s.n. (reg.) săniuță pe care se transportă lemnele de foc. Vezi definitia »

STUPÁI interj. (Înv., exprimă o comandă) Înainte! marș! ◊ Expr. A(-i) da cuiva stupai = a goni pe cineva, a mâna din urmă, a alunga. – Rus stupat'. Vezi definitia »