Definita cuvantului eseu
ESÉU, eseuri, s. n. 1. Studiu de proporții restrânse asupra unor teme filozofice, literare sau științifice, compus cu mijloace originale, fără pretenția de a epuiza problema. 2. (Sport; la rugbi) Încercare. 3. Probă preliminară de mărci poștale pe hârtie și în culori diferite în vederea alegerii prototipului definitiv al întregului tiraj. – Din fr. essai.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu eseu
EXPOZÉU s.n. Expunere detaliată și sistematică a unei situații, a unor fapte etc.; dare de seamă, expunere. [< fr. exposé]. Vezi definitia »
LIZERÉU s.n. (Anat.) Linie de demarcație între două aspecte tisulare. [Pron. -reu. / < fr. liseré]. Vezi definitia »
MULINÉU, mulineuri, s. n. Fir de mătase, de bumbac sau de lână obținut prin mulinare și folosit la cusături artistice, la broderii etc.; p. ext. jurubiță din astfel de fire. – Din fr. mouliné. Vezi definitia »
paraléu (paraléi), s. m. – În povești, epitet pentru eroi; viteaz ca un leu. Origine îndoielnică. Se consideră de obicei ca un comp. al lui leu, cu para- (Tiktin; Candrea; Scriban); dar această comp. nu e normală, fiindcă para- nu indică altceva decît o repetiție agasantă și nu ideea de „arhi-” sau de „stră-” (cum presupunea Damé). Mai sigur e vorba de o etimologie populară; în acest caz, cuvîntul ar putea sta în loc de *faraleu, din ngr. θααρραλέος „viteaz, curajos”. Vezi definitia »
PROTÉU s.m. 1. Zeu marin care avea darul prevestirii și putea lua după voie diferite forme. ♦ Animal amfibiu, întâlnit numai în apele din regiunile carstice din Balcani, cu pielea albă și cu branhiile externe, care se mențin și la adult. ♦ Gen de bacterii în formă de bastonașe, polimorfe. 2. (Liv.) Om schimbător, nestatornic, care își schimbă necontenit părerile. [Cf. fr. protée, proteus, lat. Proteus]. Vezi definitia »