TUNICIÉRI s.m.pl. (Zool.) Clasă de protocordate, cuprinzând animale marine cu corpul acoperit cu o tunică în formă de sac; urocordate; (la sg.) animal din această clasă. [Sg. tunicier. / < fr. tuniciers]. Vezi definitia »

scruntărí, pers. 3 sg. scruntăréște, vb. IV refl. (reg.) a se zvânta (după ploaie). Vezi definitia »

șpónțuri s.n. pl. (reg.) bucăți de carne de calitate inferioară. Vezi definitia »

DOFTORÍ, doftoresc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A îngriji un bolnav (cu mijloace empirice); a doftorici. 2. Refl. (Despre bolnavi) A se trata; a se vindeca (în urma unui tratament). – Din doftor. Vezi definitia »

alături, adv. – 1. Lîngă, aproape de. 2. În afara locului. – Var. alăturea. Lat. ad latera (REW 4934; DAR), cf. it. allato, v. fr. lez. Forma înv. este alăture, păstrată în var. – Der. alătura, vb. (a așeza alături); alăturaș, s. m. (înv., vecin). Vezi definitia »