FERICÁR s. n. mijloc de navigație (navă, ponton, șlep) destinat transportului de autovehicule. (< engl. ferry-car) Vezi definitia »

ȚINTÁR, (1) țintare, s. n. (2) țintari, s. m. 1. S. n. Joc de societate la care se folosește un carton cu un desen special pe care jucătorii mișcă piese după anumite reguli; moară. 2. S. m. (Ornit.) Inăriță. – Țintă + suf. -ar. Vezi definitia »

Ar fi educativ sa se foloseasca doar Dictionarul Limbii Romane, si sa nu se mai utilizeze toate proprunerile stupidețrimise de mai stiu eu cine. Nu se stie ce educatie au primit toti acei care fac propuneri. Cu stima Maria, Vezi definitia »

ANTICÁR adj. invar. Antitanc. [După fr. antichar]. Vezi definitia »

BARBÁR, -Ă s. m. f. 1. nume dat de greci și romani oricărui individ care aparținea unei populații străine. 2. (pl.) nume dat în trecut popoarelor migratoare care au invadat Europa la începutul evului mediu; (sg.) individ aparținând unui asemenea popor. 3. (fig.; și adj.) om crud, sălbatic, necivilizat; grosolan. ◊ (adv.) în mod crud, sălbatic. (< fr. barbare, lat. barbarus) Vezi definitia »