bocceá (boccéle), s. f. – (Înv.) Șal, broboadă. – 2. Legătură, pachet. – Var. buccea, bogcea, bohcea, boșcea, toate înv. Mr. buhce. Tc. boǵça (Roesler 589; Șeineanu, II, 54); cf. alb. bohče, bg. bochča, sb. bošča (G. Meyer 46). Der. provin direct din tc.: boccealîc, s. n. (legătură, pachet), din tc. boǵçalic, cf. bg. bochčalyk; boccegiu, s. m. (negustor de mărunțișuri), din tc. boǵçaci. Vezi definitia »

pasarea care calatoreste mereu pe cer. Vezi definitia »

surceá (-éle), s. f. – Așchie, vreasc, gătej. – Var. surcel. Mr. surțel, surțeao, megl. surțǫl. Lat. surcellus, var. vulgară a lui surcŭlus „creangă” (Cihac, I, 271; Koerting 9280; Densusianu, Rom., XXXIII, 287; Pușcariu 1699; Iordan, Dift., 134; REW 8472), păstrat și în it. din N sursel, sciorscel (Battisti, V, 3556). Rezultatul normal este surcel, de la al cărui pl. s-a format sing. actual. – Der. surceli, vb. (a tăia lemne, a strînge surcele). Vezi definitia »

ZARNACADEÁ, zarnacadele, s. f. (Bot.; reg.) Narcisă. – Din tc. zerenkadá. Vezi definitia »

BEIZADEÁ, beizadele, s. f. (Înv.) Fiu de domn; principe. – Din tc. beyzade. Vezi definitia »