NOPTÓS, -OÁSĂ, noptoși, -oase, adj. (Rar) Întunecos, întunecat. – Noapte + suf. -os. Vezi definitia »

ORGOLIÓS, -OÁSĂ adj. Plin de orgoliu; mândru, trufaș. [Pron. -li-os. / < orgoliu + -os, cf. it. orgoglioso]. Vezi definitia »

os (oáse), s. n. – 1. Ciolan. – 2. (Olt., Banat) Sîmbure, sămînță. – 3. Neam, viță, familie. – 4. (Pl.) Oseminte, schelet, resturi de mort. – Mr., istr. os, megl. uos. Lat. ossum (Pușcariu 1226; Candrea-Dens., 1290; REW 6114), cf. vegl. vuas, it., port. osso, prov., fr., cat. os, sp. hueso. – Der. osamă, s. f. (Banat, oseminte), din lat. ossamen (Candrea); osi, vb. (rar, a osifica, a petrifica, a durifica); osiac, s. m. (Olt., ramură uscată), pe care Tiktin îl leagă poate greșit, de osie; osos, adj. (ciolănos), poate formație neol. (după Pușcariu 1229, direct din lat. ossuosus). Der. neol. osatură, s. f. (schelet, armătură), din fr. ossature; osifica, vb., din fr. ossifier; oseminte, s. n. pl., din fr. ossements (der. din lat. ossamenta, cf. Pușcariu 1227; Pascu, Beiträge, 22 și Scriban nu pare posibilă). Vezi definitia »

forchinós, forchinoásă, adj. și s.m. și f. (reg.) prost, tont. Vezi definitia »

ASPROPOTAMOS, cel mai mare fl. al Greciei; 220 km. Izv. din M-ții Pindului și se varsă în G. Patras (M. Ionică). Se mai numește Akhelóos. Vezi definitia »