TONÓS, -OÁSĂ, tonoși, -oase, adj. (Reg.) Tonatic. – Din toană + suf. -os. Vezi definitia »

NÁOS, naosuri, s. n. Parte principală a unei biserici, situată în mijlocul clădirii, între altar și pronaos; navă. ♦ Încăpere centrală a unui templu antic, destinată adăpostirii zeului căruia îi era închinat templul. – Din ngr. naós. Vezi definitia »

strălucós, -oásă, adj. 1. (înv.) strălucitor, scânteietor. 2. (reg.; în compus) goangă strălucoasă = licurici. Vezi definitia »

COMATÓS, -OÁSĂ, comatoși, -oase, adj., s. m. și f. 1. Adj. De comă¹. Stare comatoasă. 2. Adj., s. m. și f. (Bolnav) care este în comă¹. – Din fr. comateux. Vezi definitia »

AZIGÓS adj. invar. (Despre o formație anatomică) Impar. ◊ Venă azigos = venă care face legătura dintre cele două vene cave. [Scris și azygos. / < fr. azygos, cf. gr. a – fără, zygos – par]. Vezi definitia »