orbeț, -eață, orbeți -te adj. (intl., peior.) prost, ageamiu; fraier. Vezi definitia »

OBRÁȚ, obrațe, s. n. (Înv. și reg.) Veche unitate de lungime, egală cu 26,76 metri; (astăzi) măsură de lungime (nedeterminată), de obicei mică. – Din sl. obratŭ „hotar”. Vezi definitia »

AGNÉȚ, agnețe, s. n. (Bis.) Bucată de prescură din care se taie anafura pentru împărtășanie. – Din sl. aganici. Vezi definitia »

SOLONÉȚ, solonețuri, s. n. Grup de soluri caracterizate printr-un bogat conținut de sodiu și o fertilitate naturală foarte scăzută. – Din rus. soloneț. Vezi definitia »

priscavéț, priscavéți, s.m. (reg.) om mincinos. Vezi definitia »