INFÍM, -Ă, infimi, -e, adj. Extrem de mic; minuscul, neînsemnat. – Din fr. infime, lat. infimus. Vezi definitia »

ETNONÍM s. n. nume de popor. (< fr. ethnonyme) Vezi definitia »

DIDÍM, -Ă adj. (bot.; despre organe) din doi lobi dispuși simetric de fiecare parte a liniei mediane. (< fr. didyme, gr. didimos, geamăn) Vezi definitia »

ORTONÍM s. n. nume adevărat. (< germ. Orthonym) Vezi definitia »

CHIM, chimuri, s. n. Masă semilichidă de alimente parțial digerate, care se găsește în timpul digestiei în stomac și în duoden. – Din fr. chyme. Vezi definitia »