PREDICÁȚIE s. f. faptul de a enunța ceva despre un anumit lucru; enunț care reflectă raportul dintre un obiect și o însușire a sa. ◊ facultatea de a comunica prin raportarea la realitate, cu mijloace lingvistice, a unor reprezentări din conștiința vorbitorului. (< fr. prédication, lat. praedicatio) Vezi definitia »

HIPERPLAZÍE, hiperplazii, s. f. Creștere excesivă a unui țesut, datorită înmulțirii rapide a celulelor. – Din fr. hyperplasie. Vezi definitia »

CISTECTOMÍE s.f. (Med.) Ablațiune a vezicii urinare. [Gen. -iei. / < fr. cystectomie, cf. gr. kystis – vezică, ektome – excizie]. Vezi definitia »

MUTÁȚIE s.f. 1. (Liv.) Schimbare, modificare radicală. ◊ Mutație consonantică = transformare a unei serii de consoane în limbile germanice. ♦ Transmitere a unui lucru dintr-o proprietate într-alta. ♦ Totalitatea formelor necesare pentru o schimbare de domiciliu. ♦ Schimbarea vocii la băieți în perioada pubertății. 2. (Biol.) Modificare calitativă bruscă a unui organism sub influența condițiilor de viață. ♦ (Genet.) Fenomen prin care o genă plasată într-un anumit loc pe cromozom se transformă într-o alelă a ei. 3. (Jur.) Schimbare a raporturilor de proprietate, de posesiune etc. [Gen. -iei, var. mutațiune s.f. / cf. lat. mutatio, fr. mutation]. Vezi definitia »

ZOOFOBÍE, zoofobii, s. f. Stare patologică manifestată printr-o frică de animale. – Din fr. zoophobie. Vezi definitia »