INGRATITÚDINE s.f. Însușirea de a fi ingrat; nerecunoștință. [Cf. fr. ingratitude, lat. ingratitudo]. Vezi definitia »

INFINITÚDINE s. f. (fil.) însușirea a ceea ce este infinit. (< fr. infinitude) Vezi definitia »

EXACTITÚDINE, exactitudini, s. f. Exactitate. [Pr.: eg-zac-] – După fr. exactitude. Vezi definitia »

SUBROGAȚIÚNE s. f. v. subrogație. Vezi definitia »

REPTAȚIÚNE s.f. (Liv.) Târâre. ♦ Deplasarea lentă a zăpezii pe terenurile înclinate. [Pron. -ți-u-, var. reptație s.f. / < fr. reptation, cf. lat. reptatio < repere – a se târî]. Vezi definitia »