OSTEONECRÓZĂ, osteonecroze, s. f. Necrozare a unui os. [Pr.: -te-o-] – Din fr. ostéonécrose. Vezi definitia »

stră- Pref. care indică ideea de superioritate, iar în alte cazuri cea de tranzit sau de trecere dintr-o parte în cealaltă. Lat. extra-, cf. it. stra- (Tiktin; REW 3095). Vezi definitia »

ORTOSCLERÓZĂ s.f. (Med.) Osificare a peretelui osos al urechii, care duce la surditate; ortospongioză. [< Germ. Orthosklerose]. Vezi definitia »

MUNTĂRÍȚĂ, muntărițe, s. f. (Reg.) Femeie care mulge vacile sau oile duse la munte și care prepară derivatele laptelui. – Din muntar + suf. -iță. Vezi definitia »

DRÁGHINĂ, draghini, s. f. (Pop.) Loitră (la căruță). ♦ Fiecare dintre lemnele lungi (de sus și de jos) ale loitrei, în care sunt fixate spetezele. [Pl. și: draghine] – Din ucr. drabyna. Vezi definitia »