TRĂISTÍCĂ, trăistici, s. f. Trăistuță. – Din traistă + suf. -ică. Vezi definitia »

APOGIATÚRĂ s.f. Notă muzicală ornamentală care se execută înaintea unei note obișnuite, la interval de un ton sau de un semiton. [Pron. -gi-a-, pl. -ri. / < it. appoggiatura]. Vezi definitia »

SUPRACLÁSĂ s. f. (biol.) categorie sistematică superioară clasei. (după fr. surclase) Vezi definitia »

MÍCĂ¹, mice, s. f. Familie de minerale cristalizate, cu luciu sticlos, sidefos, care se desfac ușor în foițe subțiri (elastice și transparente), întrebuințate în industria electrotehnică, a unor materiale de construcție, la fabricarea unor sorturi de hârtie și vopsele etc. – Din fr. mica. Vezi definitia »

PERITONSILÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a țesuturilor periamigdaliene. [< peri- + tonsilită]. Vezi definitia »