RESÁC s.n. Ondulație a apei în porturi, provocată de valurile care se lovesc de cheiuri. [Pl. -curi. / < fr. ressac, it. rissaca]. Vezi definitia »

CÂRCĂIÁC, cârcăiaci, s. m. (Zool.; pop.) Scolopendră. [Pr.: -că-iac] – Din tc. kırkayak. Vezi definitia »

zamác (rar) s. n. Vezi definitia »

LAC s.n. Soluție de bază de oxid de aluminiu gelatinos, amestecată uneori cu un colorant, folosită în pictură. ♦ Suc rășinos al unor arbori din Extremul Orient, din care se prepară o soluție pentru lustruit mobile. ♦ Lichid cu care se acoperă unele corpuri pentru a le feri de umezeală, de rugină etc. [Cf. fr. laque, germ. Lack, lat. lacca < pers. lakk – culoare roșie < hind. lakh]. Vezi definitia »

TAC¹ interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs prin lovirea unui obiect (de lemn). – Onomatopee. Vezi definitia »