CIOPLITÓR, -OÁRE, cioplitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care cioplește, care se ocupă cu cioplitul. 2. S. n. Rindea cu talpa curbă; p. ext. cuțitoaie. 3. S. n. Unealtă cu care potcovarul curăță copita calului. – Ciopli + suf. -tor. Vezi definitia »

BINEFĂCĂTÓR, -OÁRE, binefăcători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care pricinuiește mult bine; bun, folositor. 2. S. m. și f. Persoană care face bine altora. – Din bine¹ + făcător. Vezi definitia »

AUXOSPÓR s.m. (Biol.) Zigot al diatomeelor, format din conjugarea a doi indivizi care nu se mai pot divide. [< fr. auxospore, cf. gr. auxein – a crește, sporos – germen]. Vezi definitia »

ALBĂSTRIÓR, -OÁRĂ, albăstriori, -oare, adj. Diminutiv a lui albastru; albastru-deschis. [Pr.: -tri-or] – Albastru + suf. -ior. Vezi definitia »

AFIȘÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care lipește afișe. II. s. n. dispozitiv pe care apar caractere alfanumerice comandate electric. (< fr. afficheur) Vezi definitia »