IMBRIFÚG, -Ă adj. (Despre materiale) Care nu poate fi pătruns de ploaie. [Cf. fr. imbrifuge]. Vezi definitia »

IGNIFÚG, -Ă adj. (despre materiale) care nu se aprinde, care arde greu. (< fr. ignifuge) Vezi definitia »

ZĂLÚG, zălugi, s. m. (Reg.) Lanț împletit din sârmă. – Et. nec. Vezi definitia »

–FUG Element secund de compunere savantă cu semnificația „care alungă”, „care respinge”. [< fr. -fuge, cf. lat. fugus < fugare – a alunga]. Vezi definitia »

CHELȘUG, chelșuguri, s. n. (Înv. și reg.) Cheltuială; bani de cheltuială. – Magh. költség. Vezi definitia »