TIBETÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Tibet. ◊ (s. f.) limbă din grupul tibeto-birman, cu numeroase dialecte, vorbită în Tibet, Pakistan, Birmania și Nepal. (< fr. tibétain) Vezi definitia »

KATAMARÁN s.n. v. catamaran. Vezi definitia »

parușcán, parușcáni, s.m. (reg.) om foarte înalt. Vezi definitia »

oceán (oceáne), s. n. – Vastă întindere de apă sărată. – Var. (înv.) ochean. Fr. océan, și mai înainte din gr. ỏϰεανός (sec. XVII). – Der. oceanic, adj., din fr. océanique. Vezi definitia »

noțârlán, noțârláni, s.m. (reg.) șobolan. Vezi definitia »