VIG, viguri, s. n. (Pop.) Val, sul, trâmbă (de pânză, de stofă etc.) – Din magh. vég. Vezi definitia »

postríg s.n. (înv.) 1. ceremonia intrării cuiva în rândul călugărilor. 2. mânăstire. 3. tagmă călugărească; stare socială, rang de călugăr. Vezi definitia »

bánțig (-guri), s. n. – Ferestrău mecanic. Germ. Bandsäge. Termen industrial. Vezi definitia »

șmúțig adj. m. (reg.; despre persoane) 1. josnic. 2. (fam.) zgârcit, calic. 3. murdar. Vezi definitia »

PIPIRÍG, pipirigi, s. m. Nume dat mai multor plante erbacee care cresc pe malul apelor sau prin locuri umede și mlăștinoase: a) plantă cu tulpina înaltă, cilindrică, de culoare verde și cu flori brune-roșcate, îngrămădite în spice la vârful tulpinii (Schoenoplectus lacustris); b) plantă cu tulpina formată din trei muchii, cu frunze late, cu flori verzi închis (Scirpus silvaticus); c) plantă cu tulpina aspră și rigidă, de culoare cenușie-verzuie sau albăstruie, terminată cu un spic care are la capăt un vârf ascuțit (Equisetum hiemale); d) plantă erbacee perenă cu tulpina triunghiulară, plină pe dinăuntru, cu frunze liniare cu nervuri paralele și cu inflorescențele compuse din 1-4 globușoare (Holoschoenus vulgaris). – Et. nec. Vezi definitia »