TĂICULÍȚĂ s. m. Diminutiv al lui taică; tăicușor, tăicuță, tăiculean. – Taică + suf. -uliță. Vezi definitia »

ORIENTALÍSTICĂ s.f. Grup de discipline care studiază istoria, limba și cultura popoarelor orientale. [Pron. -ri-en-, gen. -cii. / cf. germ. Orientalistik]. Vezi definitia »

CVADRATÚRĂ s. f. 1. (mat.) problema construirii unui pătrat cu o arie dată. ◊ calculul unei integrale definite necesar, uneori pentru aflarea ariei unui domeniu plan mărginit de o curbă închisă. ♦ ă cercului = problema (nesoluționabilă) a construirii, cu rigla și compasul, a unui pătrat cu aria egală cu a unui cerc dat; (fig.) problemă imposibil de rezolvat. 2. (astr.) poziție aparentă în care doi aștri priviți de pe Pământ au o diferență de longitudine de 9⁰ș. ◊ (pl.) fazele primului și ultimului pătrar al Lunii. (< fr. quadrature) Vezi definitia »

REZULTÁNTĂ s. f. 1. forță care, aplicată unui sistem, produce același efect ca acela produs de mai multe forțe date care se aplică în același timp asupra aceluiași punct material. 2. (mat., mec.) suma vectorială a tuturor forțelor unui sistem. 3. (fig.) efect combinat al mai multor cauze. (< fr. résultante, germ. Resultante) Vezi definitia »

GRÓPNIȚĂ, gropnițe, s. f. 1. Încăpere situată între pronaosul și naosul unei biserici, în care de obicei se găsesc mormintele ctitorilor. 2. Cavou, criptă, mormânt sau cimitir situate lângă o biserică. – Din bg. grobnica (influențat de groapă). Vezi definitia »