TROIÁN¹, troiene, s. n. 1. Îngrămădire mare de zăpadă adusă de vânt și așezată în formă de valuri sau de dune; nămete. ♦ P. gener. Morman, grămadă. 2. Întăritură primitivă făcută de popoarele antice, constând dintr-un dig lung de pământ, cu șanț de apărare. [Pr.: tro-ian] – Probabil din sl. trojanŭ. Vezi definitia »

AMIGDALIÁN, -Ă adj. Referitor la amigdale. [Pron. -li-an. / < fr. amygdalien]. Vezi definitia »

STILISTICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în stilistică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. stylisticien]. Vezi definitia »

VICTORIÁN, -Ă, victorieni, -e, adj. Care se referă la epoca istoriei engleze corespunzătoare domniei reginei Victoria. [Pr.: -ri-an] – Din fr. victorien, engl. victorian. Vezi definitia »

KAMPUCHIÁN, -Ă, kampuchieni, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) din Kampuchia; cambodgian. [Pr.: -ci-] – Kampuchia (n. pr.) + suf. -an. Vezi definitia »