supradúce, supradúc, vb. III (înv.) a aduce în plus. Vezi definitia »

a face (pe cineva sau ceva) harcea-parcea expr. a bate tare de tot (pe cineva sau ceva). Vezi definitia »

varíce s. f. pl. Vezi definitia »

găoace, găoace s. f. (er.) vagin. Vezi definitia »

CONDÚCE vb. I. tr. 1. a îndruma un grup de oameni, o instituție, o organizație. ◊ (sport) a fi în fruntea clasamentului. 2. (fig. a dirija o discuție; a călăuzi, a supraveghea desfășurarea unei dezbateri. 3. a acompania, a însoți pe cineva. 4. a dirija mișcarea, mersul unui vehicul; a șofa. II. refl. a se comporta, a se orienta (după). (< lat. conducere) Vezi definitia »