TRÂNTEÁLĂ, trânteli, s. f. Acțiunea de a (se) trânti. ♦ (Fam.) Bătaie dată cuiva; scărmăneală, chelfăneală. – Trânti + suf. -eală. Vezi definitia »

ceáptă, ceápte, s.f. (reg.) palmă. Vezi definitia »

SINALÉFĂ, sinalefe, s. f. (Fon.) Fuziune (în timpul pronunțării) a două silabe într-una singură prin eliziune, sinereză sau contracție. – Din fr. synaléphe, lat. synalaepha. Vezi definitia »

CONDUÍTĂ, conduite, s. f. 1. Fel de a se purta, comportare; manieră. 2. Comportament. – Din fr. conduite. Vezi definitia »

TÂRGOVIȘTEÁNCĂ, târgoviștence, s. f. Femeie născută și crescută în municipiul Târgoviște. ♦ Locuitoare din municipiul Târgoviște. – Târgoviștean + suf. -că. Vezi definitia »