cu mâna-n fund / în buzunar expr. fără (a aduce) nimic. Vezi definitia »

PROBÁND, -Ă s.m. și f. (Bis.) Persoană care cere să fie primită într-un ordin religios (catolic). [Pl. -nzi, -nde]. / cf. it. probando, lat. probandus]. Vezi definitia »

DIFERÉND s.n. Neînțelegere, dezacord; dispută, nepotrivire de păreri. [Pl. -de, -duri. / < fr. différend]. Vezi definitia »

FOND s.n. I. 1. Ceea ce este esențial într-un lucru, conținut. ◊ Articol de fond = articol care tratează o problemă importantă actuală; editorial; fond lexical principal = partea esențială și cea mai stabilă a vocabularului unei limbi, cuprinzând cuvintele care exprimă noțiunile fundamentale din viața și activitatea oamenilor și constituind baza pentru formarea de cuvinte noi. ♦ În fond = în realitate, de fapt. 2. Trăsăturile de bază ale caracterului, ale individualității unei persoane. 3. Culoare care formează câmpul, baza unui tablou, din care se detașează, figurile, detaliile. ♦ (Poligr.) Strat de culoare sau ornament peste care se tipărește un text. 4. (Sport) Alergare de fond = alergare pe distanță lungă. II. 1. Totalitatea mijloacelor materiale și bănești de care dispune o întreprindere, o instituție etc. ◊ Fond de acumulare = parte a venitului național pe seama căreia se realizează creșterea și perfecționarea producției, se creează rezerve și se asigură sporirea fondurilor și rezervelor materiale din sfera neproductivă. 2. Totalitatea bunurilor, a valorilor dintr-un anumit domeniu (mai ales cultural). ◊ Fond de cărți = totalitatea cărților pe care le posedă o bibliotecă. [< fr. fond]. Vezi definitia »

ZGÄNDÃRI, vb. A irita pe cineva sau ceva. Ex. 1. A nu lãsa o ranã sã se vindece, a o scãrpina, rupe, etc, a o zgândãri. 2. A întreprindre o acțiune sau a vorbi cuiva spre a-l irita sau a-i rãni amorul-propriu. Vezi definitia »