CARCALIU, com. în jud. Tulcea; 4.337 loc. (1991). Așezare eponimă și cultură neolitică (milen. 4 î. Hr.). Vezi definitia »

ENDOCRÁNIU, endocranii, s. n. Fața internă a cutiei craniene. – Din fr. endocrâne (după craniu). Vezi definitia »

pambríu (pambríuri), s. n. – 1. (Înv.) Postav de lînă. – 2. (Munt.) Basma, testemel. Origine îndoielnică. Pare o deformație populară a lui Cambrai, celebru în Evul mediu prin țesăturile sale, cf. chembrică și sp. cambray. Vezi definitia »

CRÁNIU s.n. (Med.) Scheletul osos al capului; (pop.) țeastă. [Pron. -niu. / < lat. cranium, gr. kranion, cf. fr. crâne]. Vezi definitia »

saichíu s.n. (reg.) substanță grasă cu care se alimentează opaițul și candela. Vezi definitia »