ITINERÁR, itinerare, s. n. Drum pe care se desfășoară o călătorie, cu indicarea localităților parcurse; marșrut. ♦ Indicator care cuprinde stațiile și orele de plecare și de sosire ale unui vehicul pe un parcurs. – Din fr. itinéraire, lat. itinerarius. Vezi definitia »

SEMIAUXILIÁR adj., s. n. (verb) având rol sintactic asemănător cu al auxiliarelor propriu-zise, dar care dă acțiunii verbului „ajutat” o nuanță modală, izvorâtă din înțelesul său lexical. (< fr. semi-auxiliaire) Vezi definitia »

DAMÁR s. n. rășină naturală albă-gălbuie cu nuanțe roșii sau negre, dintr-un arbore din Indochina. (< fr. dammar) Vezi definitia »

TEGUMENTÁR, -Ă adj. Care ține de tegument, al tegumentului. [Cf. fr. tégumentaire]. Vezi definitia »

par, pari s. m. (er.) penis erect. Vezi definitia »