Definita cuvantului cuvântător
cuvântător, cuvântători s. m. (intl.) 1. procurator. 2. avocat.

Sursa: Argou
Cuvinte ce rimeaza cu cuvântător
ODRĂSLITÓR, -OÁRE, odrăslitori, -oare, adj. (Înv.) Care dă lăstari, care odrăslește. – Odrăsli + suf. -tor. Vezi definitia »
DONÓR, donori, s. m. 1. (Fiz.) Atom pentavalent care, introdus într-un semiconductor, cedează electroni acceptorului. 2. (Biol.) Individ care cedează celule, cromozomi etc. – Din fr. donneur, engl. donor. Vezi definitia »
PULSATÓR, -OÁRE, pulsatori, -oare, adj. 1. Care constă într-o succesiune de pulsații (2) identice. 2. (Despre curentul electric) Care este format din alternanțe de un singur sens; (rar) pulsant (2). – Din fr. pulsatoire. Vezi definitia »
CLASIFICATÓR, -OÁRE, clasificatori, -oare, subst., adj. 1. S. m. și f. Persoană care clasifică. 2. S. n. Carte, îndrumător, indicator în care se clasifică ceva. 3. Adj. Care clasifică, care servește la clasificare. – Din fr. classificateur. Vezi definitia »
VACCINATÓR, -OÁRE, vaccinatori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care vaccinează. – După fr. vaccinateur. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z