gáliță (gálițe), s. f. – 1. Pasăre de curte. – 2. Cioară-de-cîmp (Garrulus glandarius). Sl. (bg., sb., cr.) galica „cioară”, din sl. galŭ „negru” (Cihac, II, 114; Miklosich, Lexicon, 126). DAR se îndoiește de această der., care pare evidentă. Semantismul se explică prin uzul depreciativ, cf. bg. galica „lighioană”, și rom. cioară „pasăre de curte”, boală „vite”. După REW 3640, ar fi cuvînt identic cu gaiță, ambele din sl. (rus.) galka, rut. gajka. Cf. gaie. Vezi definitia »

POSTDÁTĂ s.f. Dată posterioară celei reale. [< fr. postdate]. Vezi definitia »

XEROBÓLĂ s.f., pl. xerobóle Vezi definitia »

ZBURDĂTÚRĂ, zburdături, s. f. (Reg.) Salt, săritură. – Zburda + suf. -ătură. Vezi definitia »

ȘEVROTÍNĂ s.f. Plumb de vânătoare de mare calibru; alică. [< fr. chevrotine]. Vezi definitia »