SPÚNE, spun, vb. III. Tranz. 1. A exprima prin viu grai un gând, o părere etc.; a rosti, a zice, a declara. ◊ Expr. Ce-ți spuneam eu! = ai văzut că a fost așa cum am afirmat? Nu mai spune! sau ce spui? formulă care exprimă mirarea, neîncrederea. ♦ Fig. A evoca, a provoca (sentimente, amintiri). Nu-ți spune nimic lucrul acesta? ◊ Expr. A-i spune cuiva inima = a avea o intuiție, a intui, a presimți. ♦ Fig. (Pop.) A exprima ceva prin cântec; a cânta. 2. A expune, a relata, a prezenta; a povesti, a istorisi, a nara. ♦ (Despre texte, scrieri) A cuprinde, a scrie, a consemna. Ce spun ziarele? ♦ A recita. 3. A destăinui, a mărturisi ceva cuiva. ♦ A pârî, a denunța pe cineva. 4. A explica cuiva un lucru, a lămuri pe cineva. 5. A numi; a porecli. ♦ Refl. impers. A se obișnui, a se zice într-un anumit fel. – Lat. exponere. Vezi definitia »

ACȚIÚNE, acțiuni, s. f. I. 1. Desfășurare a unei activități; faptă întreprinsă pentru atingerea unui scop. ♢ Om de acțiune = om întreprinzător, energic, care acționează repede. ♢ Expr. A pune în acțiune = a pune în mișcare. A trece la acțiune = a trece la fapte. ♦ Operație militară. ♦ Starea, mișcarea, procesul etc. exprimat de verb. 2. Desfășurarea întâmplărilor într-o operă literară. 3. Influență. Acțiunea substanțelor otrăvitoare asupra organismului (ANATOMIA). 4. (Jur.) Proces; (concr.) act prin care se cere deschiderea unui proces. II. (În economia capitalistă) Hârtie de valoare care reprezintă o parte anumită, fixă și dinainte stabilită, a capitalului social al unor întreprinderi. – Fr. action (lat. lit. actio, -onis). Vezi definitia »

REFLEXIÚNE s.f. v. reflexie. Vezi definitia »

míne pron. pers. – Formă a cazurilor prepoziționale a pron. de persoana întîi, eu. – Mr. mine „eu”. Lat. me, într-o compunere mai puțin clară (după Philippide, Principii, 78 și Candrea-Dens., 533, din lat. *me ne; după Scriban, din *mene, prin analogie cu *quene › cine). Probabil e vorba de aceeași formă flexionară care indică acuzativul, în *tatanem › tătîne, v. aici. Înv. se folosea pentru acuzativul fără prepoziție: cine uraște mine (Coresi). Cf. sine. Vezi definitia »

REVERSIÚNE s. f. 1. (jur.) întoarcere, revenire a unor bunuri donate la primul proprietar, când persoana căreia i-au fost donate moare fără a avea copii. 2. tratament termic aplicat unor aliaje cu bază de aluminiu pentru a elimina efectele îmbătrânirii. ◊ (fiz.) schimbare a ordinii de succesiune în timp a stărilor prin care trece un sistem în cursul unei transformări. 3. (biol.) reversie. 4. conversie. (< fr. réversion, lat. reversio) Vezi definitia »