EDÍCUL s.n. 1. Chioșc, pavilion făcut de obicei în parcuri. ♦ Învelitoare, acoperitoare de protecție a unei lucrări de artă, cu înfățișare de templu în miniatură sau de chioșc. 2. Nișă în care se pun portretele morților, urnele funerare. [< fr. édicule]. Vezi definitia »

asaúl, asaúli, s.m. (înv.) subhatman la cazaci Vezi definitia »

VESTIBÚL s. n. 1. (ant.) curtea din fața casei, unde erau primiți vizitatorii care nu erau introduși în casă. 2. încăpere prin care se trece pentru a intra într-o casă; antreu (1), hol. 3. (anat.) spațiu, cavitate la intrarea într-un canal sau într-o altă cavitate. ◊ depresiune vulvulară limitată lateral de pereții labiilor mici. ◊ prima cavitate a urechii interne. 4. (bot.) spațiu care precedă ostiola. (< fr. vestibule, lat. vestibulum) Vezi definitia »

INFÚL s. n. bandă sacră de lână albă care încununa fruntea preoților sau cu care se împodobeau victimele destinate sacrificării rituale în Roma antică. (< fr. infule, lat. infula) Vezi definitia »

OPÚSCUL s.n. Scriere (științifică, literară) de dimensiuni mici. [Pl. -le, (s.m.) -li. / cf. fr. opuscule, lat. opusculum]. Vezi definitia »