INTELÉCT s.n. Facultatea de a gândi, de a opera cu noțiuni; gândire, înțelegere; inteligență. [< fr. intellect, cf. lat. intellectus]. Vezi definitia »

respect Vezi definitia »

CONJÚNCT, -Ă adj. intim legat, strâns unit. ◊ (gram.) forme conjuncte = formele scurte ale prezentului indicativ persoana 1 sg. și 3 sg. și pl. ale verbului „a fi” și formele neaccentuate de dativ și acuzativ sg. și pl. ale pronumelui personal; (muz.) treaptă conjunctă = treaptă care urmează alteia sau o precede imediat la interval de secundă. (< lat. coniuctus, fr. conjoint) Vezi definitia »

RECT²- v. recti-. Vezi definitia »

Efect semantic dezagreabil al unei secven e (sonore sau grafice) asociate prin similaritate unor cuvinte din asa-numitul registru vulgar. Ex: a zis că cantina...; În timpul acesta... etc. Vezi definitia »