ESÉNȚĂ s. f. 1. totalitatea celor mai profunde și stabile însușiri și relații ale obiectelor și proceselor realității, care constituie natura lor internă, ascunsă. ♦ în ~ = în ceea ce este fundamental; în ultimă analiză. 2. lichid volatil extras din plante sau din anumite substanțe. ◊ substanță concentrată care, diluată, dă un produs alimentar. 3. specie de arbori care alcătuiesc arboretul principal dintr-o pădure. ◊ varietate de lemn. (< fr. essence, lat. essentia) Vezi definitia »

POLIAMÍDĂ s. f. masă plastică obținută prin policondensarea unor (amino) acizi, prin polimerizarea lactamelor etc., la fabricarea unor fibre sintetice. (< fr. polyamide) Vezi definitia »

gambetă, gambete s. f. (glum., înv.) cap. Vezi definitia »

AMIGDALÍTĂ s. f. Boală manifestată prin inflamarea amigdalelor. – Fr. amygdalite. Vezi definitia »

DÉCIMĂ, decime, s. f. (Muz.) Interval care cuprinde zece trepte, format dintr-o octavă și o terță. ♦ Treapta a zecea de la o treaptă dată. – Din it. decima. Vezi definitia »