PROȚÁP, proțapuri, s. n. 1. Prăjină groasă de lemn, bifurcată la un capăt, care se fixează la dricul carului și de care se prinde jugul; rudă. 2. Prăjină cu vârful despicat, în care se înfigea în trecut o reclamație prezentată domnitorului, pe deasupra capetelor mulțimii. ◊ Expr. A umbla cu jalba în proțap = a protesta, a reclama; a cere cu insistență ceva. 3. Prăjină despicată la un capăt, cu care se culeg fructele, cu care se prind racii etc. ♦ Fiecare dintre cele două bețe, despicate în formă de furcă și înfipte în pământ, lângă jar, între care se fixează peștele întreg pentru a se frige. 4. Pârghie la moara de vânt sau la fântână. – Din sl. procĕpŭ, bg. procep. Vezi definitia »

riprap – piatră spartă folosită pentru fundații și ramblee Vezi definitia »

HANDICÁP s.n. 1. (Sport) Avantaj pe care îl capătă concurenții mai slabi într-o competiție pentru a avea șanse egale; avantaj acordat unui concurent mai slab. ♦ Totalitatea punctelor cu care o echipă a fost pusă în inferioritate de echipa adversă. 2. (Fig.) Greutate, piedică în muncă etc. [< engl., fr. handicap]. Vezi definitia »

hap², hápuri, s.n. (reg.) măcinătura de piatră din mine care se pune într-o ladă mare. Vezi definitia »

ȘTENÁP, ștenapi, s. m. (Reg.) Par, stâlp de lemn întrebuințat la facerea gardurilor și a pereților de nuiele, ca traversă la calea ferată etc. Vezi definitia »