cintáură (-re), s. f. – Varietate de albăstriță (Erythrea centaurium). – Var. țintaură, cintoare. Lat. centaurium (sec. XIX); a ajuns destul de comună, datorită folosirii ei în farmacie. Diculescu, Elementele, 483, crede că var. cintoare reproduce direct gr. ϰενταύριον, ceea ce pare foarte incert. Vezi definitia »

cioropișniță, cioropișnițe s. f. (peior.) țigan. Vezi definitia »

SINUZÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a mucoasei sinusurilor nazale. [< fr. sinusite]. Vezi definitia »

VERÁNDĂ, verande, s. f. Galerie exterioară (balcon sau terasă acoperită), închisă adesea cu pereți având numeroase ferestre, care alcătuiește anexa unei locuințe. – Din fr. véranda. Vezi definitia »

ARTRODÉZĂ s. f. operație destinată a provoca anchiloza unei articulații. (< fr. arthrodèse) Vezi definitia »