PĂTUIÁC, pătuiace, s. n. Podea improvizată din scânduri, crengi etc., așezată pe furci sau în copaci, pe care se clădește o claie de nutreț (pentru a o feri de vite, de umezeală etc.); pătul¹ (5). [Var.: (reg.) pătuiág s. n.] – Pătui (reg. „pătuț” < pat¹ + suf. -ui) + suf. -ac. Vezi definitia »

ANTRAC- v. antraco-. Vezi definitia »

veac s. n,, pl. veácuri (în expr. și veci) Vezi definitia »

CUFUNDÁC, cufundaci, s. m. (Ornit.) Cufundar. – Cufunda + suf. -ac. Vezi definitia »

SLOVÁC, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Slovacia. ◊ (s. f.) limbă slavă vorbită de slovaci. (< fr. slovaque) Vezi definitia »