ÍDOL, idoli, s. m. Divinitate păgână; (concr.) chip, figură, statuie reprezentând o asemenea divinitate și constituind, în religiile politeiste, obiecte de cult religios. ♦ Fig. Ființă sau lucru care reprezintă obiectul unui cult sau al unei mari iubiri. – Din sl. idolŭ. Vezi definitia »

INTERPÓL s. n. poliție internațională, în vederea combaterii eficace a delincvenței și criminalității pe plan mondial. (< fr., engl. Interpol) Vezi definitia »

PAIÓL, paioale, s. n. (Mar.) Pardoseală de protecție cu care se căptușește podeaua încăperilor unei nave. [Pr.: pa-iol] – Din fr. payol, rus. paiol. Vezi definitia »

TIMÓL, (2) timoluri, s. n. 1. Compus organic din clasa fenolilor, care se găsește în unele uleiuri eterice sau se prepară pe cale sintetică, fiind folosit în special ca medicament. 2. (Med.) Probă de laborator pentru verificarea funcțiilor ficatului. – Din fr. thymol. Vezi definitia »

DULCÍCOL, -Ă adj. (Biol.) Care trăiește în apele dulci. [Cf. lat. dulcis – dulce, colere – a locui]. Vezi definitia »