GRAVA vb. tr. A sĂ?pa în piatrĂ?, lemn, metal etc. litere sau figuri, în special pentru a obține un clișeu grafic. -Din fr. Graver Vezi definitia »

UNDEVÁ adv. Într-un loc oarecare, într-o direcție oarecare, la o persoană oarecare. ♦ (Precedat de prep. „de”) De la cineva, de la o persoană oarecare, dintr-un anumit loc. ♦ (Precedat de prep. „pe”) Printr-un loc oarecare, într-un anumit loc. – Unde + va. Vezi definitia »

va vb. – A merge. Lat. vadĕre (Pușcariu 1847; REW 9117). Ca și în celalate idiomuri romanice este vb. defectiv, practic fără conjug. Se păstrează în expresia mai va „mai este mult” literalmente „merge mai mult”. Înv., în Trans., (sec. XVI) se citează formele de imperativ vă, pl. va(re)ți. Deși există părerea generală că viitorul rom. se formează cu auxiliarul a voi, probabil acest auxiliar este prezentul lui va, confundat pe urmă cu a voi (voi, vei, va, vom, veți, vor). Pentru această formare a viitorului, cf. fr. și sp. (voi cînta, cf. fr. je vais chanter, sp. voy a cantar) și Pușcariu, Dacor., VI, 387-93. Vezi definitia »

SUBSTANTIVÁ vb. tr., refl. a (se) transforma în substantiv, a (se) substantiviza. (< fr. substantiver) Vezi definitia »

a face bezele cuiva expr. a trimite cuiva, (de) la distanță, un sărut simbolic, cu vârful degetelor. Vezi definitia »