óblu, oáble, s.n. (înv.) rindea, gealău. Vezi definitia »

SUBANSÁMBLU, subansambluri, s. n. Grup de piese care alcătuiesc o parte componentă a unei mașini, a unui sistem tehnic etc., acționând în cadrul acestora ca o unitate funcțională distinctă. – Sub¹- + ansamblu (după fr. sous-ensemble). Vezi definitia »

ansamblu de curbe ce permite determinarea anumitor marimi prin intretaierea unor traiectorii Vezi definitia »

CÍCLU¹ s. n. 1. succesiune, șir de fenomene, de stări, de manifestări care se produc în cadrul unui proces repetabil totdeauna în aceeași ordine. ♦ teoria ~ ului istoric = teorie care susține că procesul istoric se desfășoară în cerc închis, printr-o „veșnică întoarcere”. ◊ serie, număr de luni, ani etc. după care se reproduc constant anumite fenomene. ◊ serie de producții literare, muzicale, de opere științifice etc. având o temă comună. 2. lanț închis de atomi din molecula unei substanțe. 3. ansamblu de valori succesive luate de o mărime periodică în timpul unei perioade. ♦ ~ pe secundă = herț; ~ de producție = perioadă în decursul căreia obiectele muncii trec prin toate fazele procesului de producție, până la stadiul de produs finit; (agr.) perioada de la pregătirea terenului până la recoltarea, livrarea sau depozitarea producției. (< fr. cycle, lat. cyclus) Vezi definitia »

CVADRICÍCLU, cvadricicluri, s. n. Vehicul cu patru roți, asemănător bicicletei, acționat, de regulă, de către un motor cu ardere internă sau electric. Vezi definitia »