ȚÂȚ, țâțuri, s. n. (Reg.) Căniță din care se dă copiilor să bea. Vezi definitia »

conț (-ți), s. n. – 1. Bucată, crîmpei, fragment. – 2. Teanc de cinci foi de hîrtie. Mag. konc (Miklosich, Lexicon, 329; Cihac, II, 493; Gáldi, Dict., 120), din sl. kǫsŭ. Vezi definitia »

COMÉRȚ s.n. Schimb de produse prin vânzare și cumpărare. [Pl. -țuri. / < lat. commercium, cf. fr. commerce, it. commercio]. Vezi definitia »

MEȘTEȘUGÁREȚ, -Ă, meșteșugareți, -e, adj. (Înv.) Iscusit, îndemânatic, dibaci, talentat. – Meșteșug + suf. -areț. Vezi definitia »

ZDRÁVĂȚ s. n. Răchită (Salix viminalis). (din zdravăn; cf. bg. sdravec, sb. sdravac) Vezi definitia »