CAMUS [camü], Albert (1913-1960), scriitor și eseist francez. Reprezentant al existențialismului. Creația sa, de o rigoare clasică, se ordonează în jurul a doi poli: constatarea absurdului existențial (rezultat al confruntării omului modern cu societatea, cu istoria și cu el însuși) și spiritul de revoltă, care susține afirmarea valorilor umane. Romane: „Străinul”, „Ciuma”, „Căderea”; proză eseistică: „Fața și reversul”; eseuri: „Mitul lui Sisif”, „Omul revoltat”, „Actuale”; teatru: „Caligula”; jurnal de creație: „Caiete”. Premiul Nobel (1957). Vezi definitia »

TÓNUS, tonusuri, s. n. 1. Stare permanentă de ușoară tensiune a mușchilor unui organism sănătos (aflat în repaus). 2. Stare permanentă de excitație (în condiții de repaus) a centrilor nervoși. ♦ Fig. Energie, vigoare. – Din fr. tonus. Vezi definitia »

FILORÚS, -Ă adj., s. m. f. rusofil. (< it. filorusso) Vezi definitia »

CÁRUS s. n. (med.) starea cea mai gravă, ultimă a comei. (< fr. carus) Vezi definitia »

SPUS, -Ă, spuși, -se, adj., s. f. 1. Adj. Care a fost exprimat prin viu grai. 2. Adj. Care a fost relatat, povestit. 3. Adj. Care a fost menționat. 4. Care a fost destăinuit. 5. Adj. Care a fost explicat, lămuririt. 6. S. f. (Mai ales la pl.) Vorbă. – V. spune. Vezi definitia »