AUTOCLAZÍE s. f. topire a unui țesut organic prin fermenți proprii. (< engl. autoclasis) Vezi definitia »

SECRÉȚIE, secreții, s. f. (Fiziol.) 1. Produs lichid sau solid rezultat din activitatea celulelor glandulare. ◊ Glandă cu secreție internă = glandă care varsă materia secretată în circuitul sangvin. Glandă cu secreție externă = glandă care elimină materia secretată prin pori sau prin alte orificii externe. 2. Proces de formare și de eliminare a produșilor de secreție (1). [Var.: secrețiúne s. f.] – Din fr. sécrétion, lat. secretio, -onis. Vezi definitia »

UROLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul aparatului urinar și al bolilor lui. – Din fr. urologie. Vezi definitia »

OFIOFAGÍE, ofiofagii, s. f. Folosire a șerpilor ca hrană de către unele animale, păsări etc. [Pr.: -fi-o-] – Din fr. ophiophagie. Vezi definitia »

DEPRECÁȚIE s. f. figură retorică prin care este implorat cel pe care vrem să-l înduplecăm. (< fr. déprécation, lat. deprecatio) Vezi definitia »