TETRAVALÉNȚĂ s. f. proprietate a elementelor chimice de a fi tetravalente. (după fr. quadrivalence) Vezi definitia »

cî́rjă f., pl. ĭ (vsl. kryžĭ și križĭ, cruce, cîrjă. V. cruce, crăițar, crijac, cîrjoĭez, cocîrjez, ocîrjesc). Bastonu de ceremonie al prelaților ortodocșĭ. Baston cu mîneru încovoĭat. Bățu cu care se amestecă cheagu´n lapte. (V. fercheteŭ). Fie-care din cele doŭă bețe în care bolnaviĭ saŭ șchĭopiĭ își sprijină supsuorile [!] ca să poată merge (catalige): a merge în cîrjĭ. Vezi definitia »

tărăboánță, tărăboánțe, s.f. (pop.) 1. roabă. 2. cotigă. 3. om lăudăros, palavragiu. Vezi definitia »

TUBULONEFRÍTĂ s. f. inflamație a zonei tubulare a rinichiului. (fr. tubulonéphrite) Vezi definitia »

muflă, mufle s. f. mână, palmă. Vezi definitia »