PREZBIOPÍE s.f. Defect al ochiului care constă în micșorarea capacității de acomodare a cristalinului, făcând ca bolnavul să vadă mai clar obiectele îndepărtate decât pe cele apropiate; prezbitism, prezbiție. V. hipermetropie. [Pron. -bi-o-, gen. -iei. / < fr. presbyopie, cf. gr. presbys – bătrân, ops – vedere]. Vezi definitia »

ABNEGÁȚIE s.f. Devotament extrem. ♦ Renunțare, sacrificiu voluntar. [Var. abnegațiune s.f. / < fr. abnégation, cf. lat. abnegatio]. Vezi definitia »

INFÉCȚIE, infecții, s. f. 1. Proces rezultat din pătrunderea și dezvoltarea în organism a unor agenți patogeni (paraziți, microbi sau viruși) și din reacția țesuturilor la acest atac, manifestată prin inflamații, supurații, cangrene etc. 2. Miros urât, duhoare, putoare, miasmă. ♦ Fig. Contagiune morală. [Var.: infecțiúne s. f.] – Din fr. infection. Vezi definitia »

peripligíe, peripligíi, s.f. (înv.) paralizie totală. Vezi definitia »

CLINODACTILÍE s.f. Malformație congenitală constând în devierea laterală a degetelor mâinii. [Gen. -iei. / < fr. clinodactylie, cf. lat. clino – a înclina, gr. daktylos – deget]. Vezi definitia »