MAU s. n. (Pop. și fam.; în legătură cu verbe ca „a avea”, „a pierde”, „a-și lua”, „a-și face”) Avânt, elan; energie, vlagă. ◊ Expr. A lua (cuiva) maul = a) a ameți; a face (pe cineva) să-și piardă cunoștința (în urma unei lovituri); b) a pune (pe cineva) în situația să nu mai poată spune nimic. – Cf. scr. mah. Vezi definitia »

s-au rarit frunzele,au inceput sa cada frunzele verzi si de diferite culori Vezi definitia »

ȘLEAU², șleauri, s. n. Fiecare dintre cele două curele groase, funii sau lanțuri care se prind de pieptul hamului și se leagă de crucea căruței sau a trăsurii trase de un animal; trăgătoare, ștreang. – Din ucr. šleja. Vezi definitia »

BRESLAU, denumirea germană, pînă în 1945, a orașului polonez Wrocław. Vezi definitia »

SUBRÁU s. n. bucată de pânză cauciucată sau din material plastic care se aplică la subsuoara hainelor, contra transpirației. (< fr. sous-bras) Vezi definitia »