PERMANÉNȚĂ s. f. însușire a unui lucru, a unei acțiuni etc. de a fi permanent(ă). ♦ în ~ = permanent, continuu. ◊ birou, serviciu în unele întreprinderi care funcționează fără întrerupere. (< fr. permanence) Vezi definitia »

súpă (-pe), s. f. – Fiertură de carne. – Mr. supa. Fr. soupe, it. suppa, cf. ngr. σοῦπα. – Der. supa, vb. (a cina foarte tîrziu), din fr. souper; supeu, s. n., din fr. souper; supieră, s. f., din fr. soupière. Vezi definitia »

crópă, crópe, s.f. (reg.) gropița de deasupra ochiului la cal; solniță. Vezi definitia »

schiverniseálă, schiverniséli, s.f. (înv.; și reg.) faptul de a-și procura cele necesare vieții, mijloacele de trai, de gospodărie; chiverniseală. Vezi definitia »

pala-búhă s.f. (reg.) 1. bufniță. 2. (deprec.) femeie nepieptănată. Vezi definitia »