AURÍCUL s.n. Fiecare dintre cele două despărțituri superioare ale atriului inimii. [Pron. a-u-, pl. -le. / < fr. auricule, cf. lat. auricula]. Vezi definitia »

Faptul de a vrea. Vrere. Forma incorecta „voiam” s-a incetatenit din massmedia si capata proportii grosolane-taranesti. Vezi definitia »

Ziditórul (Dumnezeu) s. propriu m. Vezi definitia »

CARACHIÚL s. m. și n. v. caracul. Vezi definitia »

CREPÚSCUL s.n. Lumină difuză care se răspândește înainte de răsăritul și după apusul Soarelui; (spec.) sfârșit de zi; înserare, amurg. ♦ (Fig.) Declin, sfârșit. [Cf. lat. crepusculum, fr. crépuscule]. Vezi definitia »